Vinul este cultură: Cătălin Păduraru, CEO International Wine Contest Bucharest

Domeniul enologic internațional își concentrează atenția, la sfârșitul lunii mai, asupra Bucureștiului, care devine, pentru patru zile (25 – 28 mai), capitala vinului din această parte a globului. Specialiști internaționali și români și-au dat întâlnire pentru un concurs de calibru: International Wine Contest Bucharest (IWCB), competiție care mai mult ca sigur atrage atenţia asupra României, cu efecte de imagine, dar şi economice.

Câți români știu oare că țara noastră ocupă a cincea poziţie în UE privind suprafeţele cu viţă de vie (după Spania, Franţa, Italia, Portugalia) şi este în primele 15 ţări la nivel mondial din acest punct de vedere? Dar câți știu să guste un vin, să-l aleagă sau să-l aprecieze cum se cuvine?

Cu ocazia evenimentului, l-am prins pentru un intreviu rapid pe Cătălin Păduraru, CEO IWCB, expert degustător, sommelier, autor de carte, jurnalist de vin și multe altele (vedeți aici CV-ul complet), într-un cuvânt cea mai potrivită voce pentru a ne rezuma câte ceva despre ˮstarea enologiei româneștiˮ înainte de IWCB:

Alina Miron: De ce considerați că vinul reprezintă cultura unei țări și cum ne reprezintă pe noi vinurile românești?

Cătălin Păduraru: Via a stabilizat populații, a creat țări. Este un lucru care începe să fie din ce în ce mai clar și să fie înțeles de foarte multă lume. Toți cercetătorii care au ca subiect de studiu omul (antropologii, istoricii, filozofii, teoreticienii artelor, cercetătorii din domenii tehnologice) apreciază în unanimitate că via a fost un factor care a schimbat umanitatea.

La noi, via/ vinul ne reprezintă, în momentul de față, așa cum suntem. Adică, în mainstream, sunt și foarte multe vinuri chinuite, așa cum arată și cartierele ,,mai din spate” sau cum arată anumite sate din România și, în același timp, avem vinuri foarte bune, dar sunt, în general, pentru cei care le pot înțelege. Ideal ar fi să restrângem ,,zona nefericită”, în favoarea celor care ,,înțeleg”. Sigur, imediat, poate apărea comentariul că înțelegerea ține și de bani. Da și nu, pentru că felul în care trăiești, este o opțiune, iar un vin bun nu înseamnă neapărat un vin foarte scump și în niciun caz, nu intră în categoria reflexelor consumeriste. Un om normal, cu venituri normale, dar cu creierul mobilat și cu dorința de a trăi o viață frumoasă poate găsi suficiente vinuri oneste, bune, care să aibă specificitate de terroir.

Alina Miron: Domeniul enologic pare ceva SF pentru mulți tineri de astăzi. Dar și pentru persoane mature. Cum putem să învățăm noile generații să respecte și să înțeleagă vinul?

Cătălin Păduraru: Începând cu finalul, foarte mulți tineri înțeleg vinul. Adică chiar foarte mulți și din ce în ce mai mulți în cerculețul, care ne interesează din societate. Sunt din ce în ce mai multe școli, sunt cursuri, există informație pe internet, cărți, traduceri, chiar mă uit cu invidie la ce ofertă de informare există, ceea ce nu se întâmpla acum niște ani. Folositoare ar fi abandonarea ipocriziei politice, așa cum este ea acum, unde, dacă spui de vin în discursul politic sau îl menționezi într-o politică economică, ceva nu e bine, ,,nu cade bine”, așa ceva ,,nu se face”.

Lucrurile acestea ar trebui abandonate cumva și am putea, cu mai mult curaj introduce în clasele mari, la liceu, anumite noțiuni despre istoria viței-de-vie, despre tehnicile de viticultură și vinificație. De ce spun asta? Deoarece ar fi momentul fantastic, cel mai potrivit, de a sădi în tineri ideea că vinul poate fi o oportunitate pentru ei. Și este, indiferent unde te afli, dacă ești la oraș sau la țară, dacă chiar începi să înțelegi vinul, poți să-ți construiești o carieră destul de interesantă sau poți câștiga cu ajutorul vinului, nu neapărat prin actul comercial de a-l vinde.

Aceasta e o altă discuție, doar voiam să atrag atenția asupra faptului că tinerii pot fi apropiați cu informații de vin și informația va genera empatie și respect. Tinerii vor înțelege destul de repede, dacă le arătăm că vinul nu se face apăsând pe un buton și pornind o mașinărie, o unealtă mecanică și am terminat. Pe de altă parte există și tineri care s-au apropiat de vin prin mimetism, văzând că e la modă în Occident, s-au apropiat de el pur și simplu. Putem să folosim și termenul snobism, dar ulterior, vinul are capacitatea de a te face să te îndrăgostești de el și după aceea unii au noroc și încep să-l înțeleagă.

Alina Miron: Ce fel de oameni sunt cei care pot evalua cu precizie un vin? Jurații au gusturi și pregătiri precise, sau evaluarea unui vin este doar o chestiune pe alocuri subiectivă? Cum putem elimina doza de subiectivism?

Cătălin Păduraru: Oamenii care evaluează vinurile, la modul ideal, ar trebui să fie niște oameni foarte, foarte culți, care au cunoștințe în mai multe domenii de activitate, iar în ceea ce privește strict vinul, să înțeleagă viticultura și prin aceasta înseamnă și planta și pedologia și tehnicile din vie, apoi să știe vinificație, să înțeleagă cum se vinifică anumite soiuri de vin, cum se păstorește un vin și așa mai departe. Și bineînțeles, trebuie să aibă cunoștințe foarte clare despre piață, despre tiparul de consum, despre trenduri, cunoștințe istorice, sociale ș.a.m.d.

Deci sunt niște oameni, care chiar dacă nu îndeplinesc 100% aceste condiții, măcar s-au informat sau au cunoștințe peste medie în toate aceste domenii. Sunt unii dintre ei, care se apropie de „formula ideală”, care au învățat foarte mult și sunt antrenați; văd asta zi de zi, fac asta zi de zi. Este clar că trebuie să aibă un alt tip de privire față de un neofit, față de cineva din afara domeniului. Ca să o spun direct, pregătirea este foarte clară, instrucția școlară/ intelectuală este foarte clară, sunt foarte multe cursuri care se parcurg, iar subiectivismul, în sine este cumva demontat de faptul că evaluarea urmează niște pași extrem de riguroși, pentru fiecare jurat în parte, pentru fiecare evaluator, pentru fiecare degustător. Și atunci subiectivismul este cumva înlăturat,  atât cât se poate și din această etapă.

În afară de aceasta, deși pentru mulți un vin este rose, pentru specialiști, este un rose de o anumită nuanță, cu o anumită proveniență, cu o anumită expresie. Este un limbaj specific, pe care specialiștii îl înțeleg și își dau seama că nu se pot abate de la lucrurile jaloanele acestea, nu pot păcăli pe nimeni, toate lucrurile acestea sunt notate în acele fișe, mai nou în softul pe care noi l-am creat și pe care l-am pus la dispoziția IWCB-ului. Softul nu lasă loc interpretărilor, nu se pot scrie eseuri în dreptul evaluării, pur și simplu  sunt atribuite niște valori, care se pun în dreptul fiecărei secvențe de degustare.

În planul unui concurs, unde avem atât de mulți degustători, se fac comisii și un vin este jurizat fără a se cunoaște identitatea vinului respectiv. O comisie este formată din 7 oameni, acei oameni primesc vinul, încep să îl evalueze și dau niște note.

Notele extreme, cea mai mare notă și cea mai mică notă, se exclud și în cazul nostru, al IWCB-ului, unul dintre puținele cazuri din lume, rămân 5 note care să formeze o medie. Ca atare, eventualele subiectivisme sunt rotunjite, îndulcite de această medie consensuală.

E o practică trecută prin multe filtre de minți luminate, de oameni care doar cu asta se ocupă, care fac statistici, care fac scheme logice, nu-i nimic lăsat la voia întâmplării și acest regulament al Organizației Internaționale a Viei și Vinului, chiar dacă poate fi amendat, până în momentul de față se dovedește că este de fapt modelul pentru absolut toate concursurile din lume și pentru absolut toți evaluatorii. Chiar și cei care acționează de unii singuri, contestă, de fapt ceea ce ei practică.

 

Câte ceva despre seriozitatea competiției:

  • IWCB este admis, de anul trecut, în „superligaˮ Federației Marilor Concursuri Internaționale de Vinuri și Băuturi Spirtoase.
  • În acest an (2017), fiecare comisie de jurizare va fi formată din șapte juraţi, nu din cinci, ca în majoritatea concursurilor. Dintre cei șapte jurați din fiecare panel, patru vor fi specialişti străini. Acest lucru crește nivelul IWCB, pentru că până în prezent nu s-a mai atins o asemenea acurateţe a evaluării.
  • Degustătorii evaluatori români, securizarea probelor şi parcurgerea corectă a tuturor procedurilor impuse de regulament sunt asigurate de Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR).

Fotografii via contul Instagram al IWCB

Un răspuns la „Vinul este cultură: Cătălin Păduraru, CEO International Wine Contest Bucharest”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *