Când și când mă distrez sub acoperire, cum am făcut și cu articolul despre Arcade Cafe, în Centrul Vechi.

Dacă la fotografia de food merg în locații, sunt așteptată, mi se cere părerea, gust uneori ce mi se servește, vei crede că nu sunt poate suficient de obiectivă când scriu despre locații.

(Deși din punctul meu de vedere e mult mai greu să fii detașat și calm sau să te simți binevenit atunci când faci fotografie culinară. Pentru că nu ești un oaspete/client, ci pur și simplu un egal al celor ce muncesc în locație. Deci te lipsești de poftă, de miros, reduci totul la vizual și faci cât de mult poți pentru a pune gust într-o imagine care nu se bucura și de avantajul mirosului sau de confortul fotoliului și de ideea de a fi servit. Dar să spunem că sunt interesată să creez imagine bună celor cu care lucrez. Normal!)

Așadar, simt nevoia să adaug uneori articole pe blog strict din experiența personală, ca și client. Așa se face că în pauzele de masă prin oraș mai scot aparatul din geantă și mai trag pe furiș câte un cadru apetisant, acolo unde îmi place cum arată ce mi se servește. Ceea ce presupune și riscul de a fi „puțin” dată afară, cu aparat cu tot. Sau cel puțin de a primi o privire ciudată, circumspectă din partea chelnerilor.

La Bibliotecă, de exemplu, mă duceam mult când eram prin facultate. Și nu pentru mâncare. De data asta am oprit aici pentru că îmi era foame și nu aveam prea multe variante de a mânca în Cișmigiu. Știți poate că nu prea departe, pe lac, e o altă locație, comunistă ca aspect, dar cu pretenții de haute cuisine, unde mi s-a servit în vreo două rânduri cea mai prost gătită mâncare, la un preț exagerat, și unde am fost și tratată drept „client neinteresant” (știți voi privirea aceea de „consumă sub suta de lei” a chelnerilor).

La „La Bibliotecă” am luat bruschete, să meargă lângă ceai.  Și au arătat cam așa.

Au fost bune, am cheltuit și puțin, m-am bucurat și de o zi însorită, care se simțea ca una de primăvară (iarna asta ne-a prins bine multora).

 

Cu tot cu ceaiul și apa plată am cheltuit sub cinzeci de lei.

Ambient: 4 din 5 (scaunele comode, amenajarea plăcută, dar am stat cam în stradă, totuși);

Bruschetele: 4 din 5;

Servire: 4 din 5

Per ansamblu, o alegere de o mie de ori mai bună decât în locația de pe lac, unde nu poți lua un brunch deși e restaurantul gol. Data trecută am primit o salată „orientală” de toată jena… de mi s-a făcut rușine că mănânc așa puțin.

*Toate fotografiile și conținutul de pe acest site sunt protejate de drepturi de autor. Vă rugăm să nu folosiți fotografiile Fotohoreca fără menționarea sursei cu link către acest site, și fără permisiune scrisă, explicită, pe care o puteți cere pe e-mail (vedeți pagina de contact).